Nu de foarte mult timp am inceput scoala de soferi, mi se pare chiar ieri, inca imi mai aduc aminte emotia pe care am avut-o atunci cand am urcat prima data la volan, iar domnul instructor a spus, "Te descurci?", iar eu i-am dat afirmativ din cap, insa adevarul este ca in acel moment, 1000 de ganduri si sentimente goneau dinspre stomac spre creier, si inapoi. Nu era prima data cand ma aflam la volan, nici cand conduceam o masina prin oras, ii cunosteam toate dedesupturile, incepand de la capacitatea rezervorului, pana la numarul de metrii pe care strabate lumina farurilor.
Treaba era foarte simpla. Pedale, schimbator de viteze si volan. Trei lucruri esentiale, pe care orice copil viseaza sa le manuiasca intr-o buna zi. La fel visam si eu, pana in momentul in care am devenit constient ca odata ajuns la volan, raspund de faptele mele, insa cel mai important, de viata celor care se vor afla alaturi de mine in masina.
Nu, nu m-am panicat, desi simteam cum intr-o seara rece de decembrie, cand afara zapada se asternea foarte incet pe trotuar, eu incepeam sa transpir din ce in ce mai tare. Toate acestea au durat aproximativ 20 de secunde, cat timp instructorul meu se ocupa de hartogarie.
In mai putin de un minut, din acel moment, aveam sa ma aflu in cel mai mare sens giratoriu din orasul meu, primul sens giratoriu in care ma aflam conducand. Sedinta s-a terminat inimaginabil de repede, am avut mai putine greseli decat as fi putut spera, si mi se parea ca pentru o prima sedinta, m-am descurcat mai mult decat minunat. In drum spre casa nu puteam sa ma opresc din a zambi, simteam o bucurie de nedescris.
Insa, dupa ce am inceput sa ma adancesc mult mai adanc in tainele legislatiei rutiere, toata mentalitatea mea s-a schimbat. Mi-am dat seama, ca a coduce inseamna "a ajunge in siguranta dintr-un loc in altul", inseamna sa te feresti de pericolele care se pot intampla si sa fi cat mai preventiv cu putinta. Cu siguranta capitolul care m-a adus cu picioarele pe pamant in adevaratul sens al cuvantului, a fost cel al 'Primului Ajutor', citind acel capitol si avand inrebari in chestionare referitoare la el, am realizat cata suferinta se poate produce intr-o clipa de neatentie.
Cursurile la scoala de soferi s-au terminat cu rapiditatea unei eclipse, iar in scurt timp a urmat SALA, un examen de care ma temeam destul de tare, nu datorita faptului ca nu am invatat, ba chiar cu 4 zile inainte stateam si faceam cate 20 de chestionare pe zi, eram un utilizator inrait al site-ului PDC.RO, iar cartea cu legislatia o citisem deja a doua oara, insa sunt o persoana destul de emotiva, iar de foarte multe ori, emotiile ma depasesc. Si chiar asa a fost in acea dimineata, chiar daca am intrat la examen deabia la ora pranzului, simteam ca nu reusesc sa-mi adun gandurile la un loc si sa raspund la intrebarile afisate pe ecran.
Foarte multe dintre intrebari imi erau cunoscute deja, insa am preferat varianta de "Raspund mai tarziu" pana cand am vazut ca am ajuns din nou la cea dintai intrebare. Am ajuns la intrebarea 20 cu doar o greseala, iar acest lucru imi impingea putina incredere in vene, insa atunci a venit cea de-a doua greseala, iar apoi cea de-a treia.
Iata-ma in fata acelui monitor, intr-o liniste ca de mormant, cu doar 3 intrebari ramase, dintre care cel putin 2 trebuiau sa fie neaparat corecte, pentru a putea trece examenul auto. Acestea erau cele 3 intrebari carora le-am dat "Raspund mai tarziu", pe parcursul testului, deoarece nu eram sigur care era raspunsul corect.
Am raspuns corect la prima dintre cele 3, iar acum de tot ceea ce mai aveam nevoie era doar de o intrebare afirmativa, si as fi putut sa ies din acea sala zambind, dansand, urland de bucurie. La cea de-a doua intrebare, am sters raspunsurile de 2 ori... Stiam ca erau 2 raspunsuri bune, insa constinta nu ma lasa sa apas "Trimite Raspuns", mai aveam inca 21 de minute ramase din timpul de examen, iar eu atarnam de un fir de ata. Intr-un final am trimis raspunsul, insa cu ochii inchisi, nu eram dispus sa vad in mod direct cum acel monitor ma va trimite acasa cu coada intre picioare. Iar atunci cand am deschis ochii tot ceea ce vedeam era 22 de puncte.
Un zambet mi-a coplesit intreaga fata, iar raspunsul la ultima intrebare nici nu m-a mai interesat, am pus doar la intamplare iar examenul a luat sfarsit. Scriind mare pe ecran "Felicitari! Ai fost declarat Admis!".
Am iesit din sala cat mai repede cu putinta, sperand ca cineva sa nu vina din urma sa-mi spuna ca a fost o greseala, iar eu defapt am cazut examenul. Am fost la unul dintre birouri pentru a ma programa la examenul auto de condus iar asta a fost tot. Examenul de condus urmeaza sa-l am in 3 saptamani, insa deocamdata nu-mi fac necazuri. Simt ca totul va fi bine.
0 comentarii:
Post a Comment