Ce este ploaia?...Unii
ar spune simplu..apa cazuta din cer…alti ar putea gasi explicatii stintiifice…
Pentru mine in momentul de fata, ploaia inseamna o
distragere a atentiei de moment..iubesc ploaia..
Simt acest sentiment foarte intens de mic..insa acum ceva
vreme..stateam cu EA in camera si ne uitam cum ploua..ma gandeam cum o sa merg
acasa..imi era si frica..frica de intuneric..frica de a trai..frica..
Iar ea mi.a spus ca nu trebuie sa-mi fie frica de nimic..ea
o sa fie langa mine..ma luat in brate si ma pupat asa cum doar ea stie sa o
faca..
Ea a fost iubita mea.cea mai buna prietena.cel mai bun
prieten,psihologul meu..dupa trauma avuta cu tatal meu..ea ma sustinut pe linia
de plutire..fara ea sunt ferm convins ca nu eram azi aici..ascultand ploaia
aceasta..scriind aceste lucruri..
Am pierdut iubirea dintr.o parte insa am primit inzecit din
alta..iar asta ma ajutat…
Eram in al9lea cer..eram cu capul in nori si cu picioarele
pe pamant atunci cand era nevoie..ea era zborul meu spre cele mai frumoase
vise…Am mai auzit undeva lucrurile acestea..insa nu le.am inteles atunci..si
nici nu aveam cum pentru ca nu iubisem niciodata pana la Ea.
Ce este
iubirea?...Ce poate un pusti de 16 ani sa cunoasca despre iubire..? Probabil ca
nu o cunoaste in totalitate..insa cunoaste destul in cat sa poata reliza atunci
cand o are si cand o pierde..
Pentru fiecare ,iubirea are intelesul ei,felul ei si
diferite moduri de a se maturiza.
Pentru mine iubirea a insemnat culoare..atunci cand eram cu
ea lumea mea era mult mai colorata..orice obiect prindea viata si toate barierele care imi stateau in cale erau
nesemnificative fata de ceea ce imi
dadea iubirea.A mai insemnat si
putere..puterea de a trece mai departe indiferent de ce se intampla..puterea de
a ma cunoaste..de a distinge binele de rau..puterea de a face orice pentru o
clipa de dragoste..o clipa alaturi de ea era apogeul trairii mele, simteam ca
sunt scapat de griji,ocrotit…multumit de viata si de situatia in care ma aflam.
Iubirea a mai insemna si cultura..Ea a deschis setea mea de
cultura..alaturi de ea am inceput sa citesc carti..sa imi sistemez
timpul…pentru ca fiecare minut este important.Ea ma invatat cum sa scriu as
putea spune.Eram o epava in deriva pana la gasirea acestei insule plina
de sinceritate ,buna-credinta,iubire…
De fiecare data
cand eram altauri de ea respiram dragostea..o sorbeam din plin…indrageam
fiecare fir de par de al ei,fiecare molecula era importanta pentru mine…
Eu nu am fost inzestrat cu o forta de intelegere foarte mare..insa ea a marit-o…alaturi de ea am
invatat ce inseamna romantismul…ce inseamna intelegerea..ce inseamna sa iti
pese de ceva..sa lupti pentru ceva..si sa castigi..Nu sunt o fire
luptatoare..trebuie sa am o motivatie anume pentru a lupta..
Ea era motivatia mea..ma facea fericit prin simplul fapt ca
respira…eram imbolnavit de microbul dragostei…imi curgea prin sange..prin toate
venele..si a luat stapanire asupra creierului intr.un final..
Cu inima nu a avut deloc de munca..pentru ca ea era
ingenunchiata cu mult inainte..
Prima strafulgerare a avut loc intr.o dupamiaza..pe o
strada plina de noroi..o vreme ploioasa..cu un cer gri..iar singurul
lucru albastru in acea zi erau ochii ei..pe care i.am zarit pentru prima data.
Lovitura de baza asupra inimii mele a fost pe data de 3.cand
corpul meu isi schimba temperature de la minut la minut..cand transpiram si
tremuram in acelasi timp..in acea zi cand minutele au trecut precum
secundele..inima mea pierdea batalia cu microbul dragostei.
Pasul final.Cucerirea a avut loc doar 2 saptamani mai
tarziu..atunci cand urechile mele au auzit-o pe ea
pentru prima data rostind primul “Te Iubesc”.Atunci a fost
ingenuncheat.
De atunci s.au
intamplat multe,foarte multe lucruri..unele mai bune iar atele mai rele..insa
noi am fost in totdeauna impreuna, unul langa celalalt.
In
fiecare zi simteam cum dragostea mea creste..simteam ca nu mai traiesc
degeaba..ca am o sansa la o viata mai buna..ne vedeam zilnic..rar rezistam cate
o zi fara sa ne vedem..iar si atunci dorul ardea in noi precum o bucata de
metal sub lava.Invatam ceva nou in
fiecare zi… gandeam la fel..simteam la
fel..in foarte multe privinte.O adoram atunci cand era nervoasa…atunci cand
nu intelegea un lucru..iar eu randeam…atunci cand ii faceam surprize neasteptate..Insa
totul a trecut mult , mult mai repede de
cat ma asteptam..Iar acum stau..singur..fara ea..visand-o noapte de
noapte..simt cum sunt bantuit de chipul ei..in fiecare clipa..mintea mea este
infestata cu frumusetea sa..sufletul meu este sfarmat de distanta impusa intre
noi!Si ascult ploaia…nu trebuie sa stau in ploaie ca sa simt cum fiecare picur
de apa picat din cer este o lacrima de durere..o picatura din dragostea noastra
care se topeste…totul transformandu-se in ploaie.
0 comentarii:
Post a Comment